ETERNI, DUPA VREREA LUI DUMNEZEU
"Zapezile de altadata" ale romanilor sunt zapezile timpurilor in care stralucitoare spirite au luminat pentru eternitate istoria ţarii.
In faţa Umanitaţii nu avem nevoie sa ne justificam valoarea si nu incap complexele.
Constantin Brancoveanu, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Enescu, Brancusi, Cioran, Paulescu, Ileana Cotrubas, Irinel Liciu, Maria Tanase, Nichita Stanescu, Mircea Eliade, Constantin Daniel, Ion Barbu, H. Coanda, Horia Hulubei, Dinu Lipatti, Sofia Ionescu, Petre Antonescu, Anghel Saligny, Eugen Ionesco, Arsenie Boca, Sofian Boghiu, Sergiu Celibidache si nu in ultimul rand Ivan Pataikin si Nadia Comaneci sunt voci unice care marturisesc unicitatea spiritualitatii poporului nostru.
Lumea merge cum merge, glasuri distorsionate, straine sensului dat de catre Dumnezeu existentei natiunilor incearca sa ne convinga ca suntem un popor vulnerabil spiritual, mediocru, ca Romania, ca entitate unica, nu mai are sens sa existe. Stim ale cui sunt aceste glasuri.
Cu admiratie si respect pentru parintii sufletesti ai romanilor sa intampinam impreuna sarbatorile poporului nostru cu bucurie si speranţa.
Etern stralucitor, cu tristeţe, contemporan: MIHAI EMINESCU
Din volumul "Opere Politice", Editura Timpul 2008
ALEXANDRIA, ODINIOARA...
Alexandria, odinioara al doilea oras dupa Roma si numarand in vremea lui Cezar, 900 000 de locuitori, este astazi teatrul intristator al acelui din urma eveniment razboinic. Lordul Symour comanda bombardarea forturilor lui, pentru... ? Pentru ca egiptenii actuali au indraznit sa pretinda a fi stapani in tata lor proprie.
Nu vom face reflectii sentimentale asupra interventiei armate a Angliei, care are deja aprobarea mai multora din puterile mari.
Cuvant au egiptenii, daca vor ca tara sa fie a lor, cuvant pe de alta si Europa, daca vioeste a-si mentine influenta ce a castigat-o cu timpul acolo. Consideratia insa ce i-se poate opune lui Arabi Pasa si partidului sau National este ca tarziu, prea tarziu s-a trezit si ca neatarnarea Egiptului nu se pierde astazi, ci s-a pierdut din acel moment in care tara a devenit terenul de colonizare si de imigrare a tuturor popoarelor.
Un popor, ca si un copac si ca oricare alta fiinta organica, nu poate inainta decat prin sine insusi, decat dezvoltandu-si treptat aptitudinile si puterile sale innascute. A trai in iluzia ca, introducand in Egipt muzica de Offenbach si farse de Meilhak si Haléy, tara se civilizeaza, conduce la rezultatul la care Egiptul a ajuns.
In genere cand intr-o tara, agicola mai cu seama, vedem gramadindu-se oamenii in centre comerciale, vedem ca prefera a trai din mijlociri negustoresti decat din productie, putem deduce cu lesniciune ca numarul producatorilor scade, ca ocupatia lor se simplifica din ce in ce si devine mai grea, pe cand, pe de alta parte, numarul consumatorilor neproductivi creste. Si numarul acestora creste totdeauna repede, caci globul intreg se insarcineaza a-l furniza nefericitului popor care a ajuns a fi redus numai si numai la munca campului.
Precum vedem Romania devenita un teren de emigratie pentru prisoasele de populatie ale statelor invecinate, precum aici oameni de ieri-alaltaieri se urca cu repeziciune pe scara sociala, fara scrupul de mijloacele ce le intrebuinteaza pentru a se urca, tot astfel ni se descrie ca s-au petrecut lucrurile in Egipt. Din cate-si patru colturile Lumii curgeau baroni si conti ruinati, roind ca fluturii in starlucirea seraiului chedivilor si avand atata analogie cu suita de numiri sunatoare a regelui Stroussberg, un popor de feneanti, recrutat din toate natiile Europei s-au gramadit pe umeriii acelui sarac si nefericit felah si Alexandria insasi, avand la inceputul secolului si sum Mehmed-Ali abia 30 000 de locuitori, ajunsese in cateva decenii la sute de mii, toti aproape traind din negot, adica dintr-o meserie care nu sporeste intru nimic masa productiei, ci are cel mult efectul de a scumpi si de a stinge prin concurenta productia indigena, pe cat existase. Sute de functii ad-hoc s-au creat pentru toti nobilii venetici si feneantismul, adesea malonestitatea, era privita ca un titlu de a aspira la retributii din casa Statului. Indata insa ce, prin introducerea de trebuinte straine si prin concurenta negotului, se stinge varietatea ocupatiilor la un popor cat de primitiv, el este redus intreg la rolul de salahor, de lucrator cu ziua, care traieste de la mana la gura.
Acesta a fost cauza nemultumirilor populatiei, a formarii Partidului National si a popularitatii lui imediate a hotararii tarzie de a inlatura influienta tarzie.
Cu toate acestea robia economica a populatiei a devenit deja atat de mare incat,desi voieste a alunga pe strain, nu poate trai fara el.
De aceea, cu fuga europenilor, foametea ameninta populatiile orasenesti.
Astefel, razboiul din afara, mizeria si foamea inlauntru sunt epilogul acelei spoieli egiptene, al acelei pospai de pseudocivilizatie, atat de costisitor si atat de netrebnic ca si al nostru.
Si la noi, strainii se inmultesc pe zi ce merge; ba toate reformele si imbunatatirile, cate ne vin in minte sa le facem, au mai cu seama ca obiect dezvoltarea negotului, nu insa diversificarea ocupatiilor economice. Si la noi negotul a desfiintat toate breslele din trecut si a substituit vechii noastre clase de mijloc, o clasa de straini mijlocitori care nu adauga nimic nici la masa productiei noastre, nici la aceea a productiei ce o importa. Si noi suntem in multe privinte pe calea Egiptului.
Idolatrii moderni, inchinatori nu de pietre si de lemne sparte, ci de cuvinte goale si de fraze sunatoare, am ingaduit ca negustorii de vorbe dinlauntru, aliati cu cavalerii de industrie din afara, sa escamoteze una cate una, toate vertebrele societatii si sa i se substituie romanului in toate celea si oriunde. Prevestitorii decadentei bat in zadar la poarta luarii noastre aminte. In zadar medicul recrutor constata degenerarea rasei romane, perceptorul saracia ei, invatatorul ignoranta, economistul ineptia ei produsa in mod artificial - noi urmam, ca bizantinii decazuti, a taia intelesul cuvintelor in doua si, cum pentru acestia vorba filioque era pe pretextul de razboi civil si de imperecheri, tot astfel la noi vorba liberalism constituie pretextul sub care o ceata de negustori de principii monopolizaza si nimicesc puterile intregii tari.
(Timpul, 2 iulie 1882)
Nota:
Henri Bethel Stroussberg, sec 19 "rege al cailor ferate din Europa", concesionarul pentru 99 de ani al caii ferate Roman - Bucuresti - Varciorova de 914,8 km pe care urma sa o construiasca in rastimp de 5 ani.
A se consulta articolul "De la Bethel la Betchel" din ziarul " Clipa" 16 aprilie 2005:
http://www.clipa.com/print_a1407-De-la-Bethel-la-Bechtel.aspx