UN PEU, BEAUCOUP, À LA FOLIE, par LILIANA LAZAR
Nu ştiu aproape nimic din biogafia Lilianei Lazar, deci nu v-o pot prezenta cu detalii si inflorituri. Ceea ce ştiu insa, vorbeşte despre iubirea acestei doamne pentru limba franceza, iubire care a condus-o pana la desavarşirea exprimarii in limba pe care au iubit-o, in crescendo, "un peu, beucoup, à la folie" şi Ionesco, Cioran, Vişniec.
Lilianei Lazar i-a fost decernat Premiul Celor Cinci Continente, cu prilejul ceremoniei organizate la Castelul Chillon, pe malul lacului Leman, pentru romanul "Terre des affranchis" (Pamantul mantuiţilor).
Performanţa excepţionala a autoarei, stabilita in Franţa in anul 1996, este cea a intelectualului dezradacinat din propria-i limba materna, care a invaţat franceza dupa un vechi manual, cu dicţionarul in mana. Ceea ce ne impresioneaza insa pe noi, romanii, este revelaţia continuitaţii trairii aproape viscerale in universul romanesc, in istoria ţarii natale.
Tema romanului este izbavirea, de comunism şi post comunism, prin credinţa.
Eroul principal se numeste Victor. Traind intr-un mediu pseudo urban langa Slobozia, aluneca dupa uciderea Ceauşeştilor in propria-i crima pe care o va ispaşi, sprijinit de mama şi sora sa, copiind Scrierile Sfinte, practic inaccesibile romanilor, sub comunişti.
Orice roman iubitor de literatura este ataşat clasicilor ruşi şi pornind de la numele personajelor, pana la destinul eroului, simţim apropierea scriitoarei de Dostoievski. Originalitatea scriiturii sale, vine din capacitatea pe care o are de abordare a unor evenimente istorice tragice, inca vii pentru romani, cu luciditatea celui care a trait timpurile la care se refera şi incarcatura culturala a intelectualilor iubitori de Eliade si Llosa.
Liliana Lazar marturiseşte publicului: "Am scris aceasta istorie despre anii intunecaţi ai comunismului pentru ca vroiam sa scriu ceva despre locurile pe care le cunosc, despre evenimente pe care le-am trait. Consider ca prezentand in acesta maniera lucrurile, cititorul se poate apropia mai mult de istoria ţarii mele".
Cartea este dedicata mamei sale şi implicit, acelor romani care inţeleg ca mantuirea personala şi ca neam se dobandeste in multe situaţii, tragic, prin credinţa.
vlahofil