Liberté, Egalité, Fraternité........merde.
Nu apuc bine sa evoc particularitatile laudabile ale caracterului local al unei parti a natiei franceze si imi dau sema ca este 14 Iulie. In acelasi timp, toate posturile de stiri romanesti fac referiri infocate la comentariile presei franceze in chestiunea restrangerii dreptului la exprimare a jurnalistilor romani. Se dau de ceasul mortii confratii lui Diaconescu, Cristoiu sau Stanescu gandindu-se cum va ramane poporul mioritic neinformat, cum se va pune capat libertatii de exprimare in Romania.
Regret, dar sau francezii habar nu au despre ce vorbesc sau cate o donatie"gratioasa" a parvenit unde trebuie, par la porte arrière.
In Romania, a te exprima liber inseamna a nu face referiri la pensiile securistilor, la informatorii activi din BOR, la ocultele legaturi dintre minoritatile evreiasca si tiganeasca, la mafia traficului de arme dinspre Ucraina catre peste tot, la cenzura opiniilor religioase din sanul ortodoxiei, la dezmatul profitorilor strecurati in calitate de "oficiali" in diplomatie, la degradarea planificata a invatamantului.
In tarisoara noastra, avand in vedere ca Scolile de Jurnalism sunt impanate cu profesori fabricati la Academia Stefan Gheorghiu, scoala creata de catre comunistii de sorginte sovietica, urmele imoralitatii obediente sunt vizibile si insuportabile. In televiziune, radio si presa tartorii cei batrani si-au promovat discipolii si propriile progenituri si comit aceleasi excremente jurnalistice.
Cei care scriu bine, liber si moral sunt aproape invizibili. Tagma mediocrilor aserviti politic sau a gastilor scuipatorilor de bancnote murdare ii sufoca, cenzureaza, discrediteaza. Liber mai poti scrie doar despre vreme, caci pe teme literare este riscant sa iti dai cu parerea si frumusetile naturii pot apartine cine stie carui potentat, asa incat...
Daca suneti de parere ca exagerez, spuneti-mi in care jurnal important sau pe care post TV gasiti analize juste, elogioase in legatura cu Paulescu, Cioran, Eliade? Unde sunt discutate compromisurile facute de catre toate guvernele tarii in plan militar, economic, cultural, politic, fata de puterile vremelnice ale acestei lumi?
Uneori o farama din frumusetea spirituala eterna a acestui popor straluceste, dar este un moment trecator, singular, facut parca sa sublinieze si mai dramatic contrastul intre ce comite masinaria de mintit a Puterii si grupusculul de intelectuali exceptionali din care fac parte Marina Constantinescu sau Catalin Stefanescu, de pilda.
Dar sa nu pierd in vedere grija presei franceze pentru cea romaneasca.
Trebuie sa ai un tupeu foarte parizian pentru a vorbi despre cenzura cand personalitati precum Stéphane Guillon, Guy Bedos, Dieudonné, Popeck sau Bernard Pivot au platit si platesc cu interzicerea exprimarii pentru ca au avut curajul sa il admire pe Celine, sa critice moravurile si deciziile politice ale concetatenilor lor, Sarkozy, Strauss Kahn sau Martine Aubry.
Absurdul cenzurii in Rrrrepublica Franta a mers pana la interzicerea emisiunilor unui genial gastronom, doamna Maite. Audienta abolut exceptionala nu a contat, nici curtuazia cu care se comporata fata de invitatii sai originari din teritoriile africane dominate de sarmul militar francez. Ceea ce a inlaturat-o din media televizualului a fost nationalismul sau, cuvant considerat aproape obscen de catre dreptacii si stangacii politicii dirijate in fapt, de aiurea, din cosmosul extraterestrilor fara frontiera.
Tinand cont de faptul ca si noi si francezii ne aflam in acelasi merde comunitar, cred ca este absolut firesc sa ne comentam reciproc erorile, temerile, opiniile si sa intelegem fara a accepta faptul ca suntem cu totii in stare de libertate supravegheata.
Liberté surveillée este si titlul comentariului facut pe France Inter de catre Stéphane Guillon, proaspat debarcat de pe post.
vlahofil