Optiunea vulnerabilitatii
Toate sunt cu susu-n jos. In loc sa imi urmez cura ritual estivala de incarcare a bateriilor cu optimism, ma hranesc cu algocalmine si ovaz pentru a-mi calma nervii suprasolicitati de toate informatiile sinistre cu care ne pun linistea in pericol politicienii, ziaristii, mitocanii.
Intrebarea obsesiva care imi zbarnaie in creier este: cand si cum am gresit. Nu eu am ci, noi am. Care noi? Noi cinzeci, saizeci, saptezeciistii. Astia de nu mai incapem in conceptiile economico demografice ale nebunilor care s-au instalat la Putere in Romania dupa agitatia revolutionara coapta la New Moscova.
Sa fie limpede, nu am intentia sa ma refer global, la popor.
Ma refer la aproximativ trei milioane de romani vinovati de a se fi drogat intre 15 si 35 de ani cu literatura lui Bellow, Bulgakov, Camus. La cei care sprijineam zidurile pentru un bilet la Bulandra, care ne vindeam si hainele pentru a apuca sa vedem "Cutitul in apa" la Cinemateca, pentru cei care ne-am schimbat culoarea pielii sufletului dupa ce am ascultat noapte de noapte muzica lui Betthy Smith.
Traiam intr-o superba orbire, leganandu-ne capetele autist pe versurile lui Nichita. Verile unii fugeam la Argamum, pe malul Razelmului, altii la 2 Mai. Aiuram planuri de zbor spre Paris cu deltaplanul si visam cai verzi pe peretii odailor pe care spanzurau portretele lui Cioran botos pe Dumnezeu si Cilibidache botos pe tampenia romanilor. Eram ratatii "umanisti", aia de alesesera franceza in loc de engleza ca a doua limba straina, aia de dadeau examen de admitere la Geografie, Arte Plastice, Arhitectura sau Critica de teatru.
Stiam ca Tara avea nevoie de ingineri, de contabili, de activisti de partid, de cadre ale securitatii statului.
Stiam ca taranii, nu toti, fireste, isi trimisesera copiiil la oras, ii "bagasera" in Facultati cu papornita si ii sfatuisera sa dea cu semnatura pentru o butelie, buletin de oras si apartamete in Rahova.
Stiam ca Facultatile de Drept, Filosofie (zofie adica) si Ziaristica erau Facultati politice.
Ii stiam pe cei care se strecurau la "ceaiuri" in grupurile noastre, neavand nici in clin nici in maneca cu Jacques Dutronc, ci cu cei care il ascultam cantand "l'Opportuniste". Ne era practic sila de cei care razbeau la repartitii pe considerentele: membru de partid + casatorit + origine sanatoasa - vezi pila securista. Toate aceste realitati le-am ocultat fata de noi insine, sperand ceea ce logic era de nesperat.
Astazi, constatam ca papornitarii diplomati "la zi" si "la ff" si-au pus dosurile in scaune ministeriale si invart legi, ordonante, dispozitii al caror continut nu il inteleg, fiind conceput la mii de km de catre unii cu nume inpronuntabile.
Cand am gresit?
Am gresit in vremea in care am fleurtat cu Dutronc, facandu-ne ca nu intelegem avertismentul "Oportunistului".
Toti indragostitii maladiv (maladie d'amour, de...) de "maica noastra, Limba Romana" stramutati cioranian pe malul Senei, au avut surpriza de a constata ca nu doar graiul nostru contine cuvinte intraductibile referitoare la starile sufletesti si ma refer la "dor" ci si franceza. Ei au vorba "désenchanté", talmacita prin "treziti din vraja", cuvant mai trist decat deziluzionat.
Cu siguranta, amicii de la Sociologie, convertiti sau nu in consilieri politici, si-au dat multe examene de diploma avand ca tema: Optiunea umanista in Romania post monarhica, optiune a intelectualului vulnerabil social.
vlahofil